De la geam vad cum in strada sta un pictor si priveste
Geamul inghetat al casei unde dragostea-l striveste.
A vazut-o intr-o seara cum juca-n teatru de vara
Luna-i se juca in paru-i luminand ochi de cerneala.
Buze rosi de jeratec trup subtire plin de viata

Il privea zdrobindu-i valul de tristetea ce-a de gheata

Ridicat din nou la ceruri el viseaza la iubire

Si se roaga iar la luna sa-l fereasca de-amagire


La geam insa e-ntuneric semn ca inca nu-i acasa

Dar pe strada se aude surd un nechez si-o caleasca

Se opreste la casuta cu papusi de portelan

Iar din ea rasare steaua ce-o viseaza de un an

Zambitoare si strengara il privi cu-n colt de ochi

Si facandu-i semn sa vina, grea povara rau deochi

Amandoi pasira scara treptele le numara

Infint e insa-i calea, zeci de ani, un veac era.

Si patrunse in mansarda unde Tutea pe covor

Delectat de uscaciune ii indeamna-n joc usor

Se apleaca s-o ridice dar cum amandoi voiau

Cartea parca de ei fuge mainile le se-atingeau

Buze calde musca-n sange de dorinta se aprind

Doua trupuri pe covuru-i cad din cer si nu se sting

Dulce fuse noaptea asta somn de veghe mult iubit

Insa soarele dusmanul se aprinde-n rasarit

Gol, trezindu-se covorul i se pare doar de ghimpi

Singur strange si camasa ,pantalonul e pe scrin.

Si privind prin incapere...a visat?...o ce destin!

Dar ... pe masa o scrisoare ce-i lasata ... si un crin.