din humus își trage seva tot ce-i viu
și ține Pământu-n viața-i trecătoare
iar la sfârșit totul se-întoarce
să-îngroașe stratul de humus

barbare defrișări transformă
lemnul în parale
iar leagănul cel verde
în deșert

din fier de joagăr și topoare
să facem lame pentru pluguri
să cultivăm țărâna pentru pâine
și să plantăm păduri pentru plămâni

planeta geme sub poveri de fier
încătușată-n orizonturi plumburii

să trâmbițăm cu glas apocaliptic
spre cei ce cred că pot să fie faraoni

și chiar stăpâni ai lumii o clipă de vor fi
tot humus la sfârșitul vieții vor ajunge
ca orișicare muritor sărac de rând

e timpul să-înțeleagă toți
că averile chiar nu au rost