Halate albe,pereți albi,
Așteptare ce nu piere,
Triste figuri cu umeri slabi,
Ascund grijă și durere.

Coridor cu umbră oarbă,
Și glasuri ce răsună sec,
Moartea vrea,viața s-o soarbă,
Și clipele alene trec.

Miros aspru de sterile,
Persistă veșnic peste tot,
Povești,gînduri,stări umile,
Atmosfera-i rece-n clocot.

Sufletul topit de frică,
De halat se înfioară,
Tensiunea se ridică,
Noi soluții pot s-apară.

Vizita se face-n turmă,
Îndrumînd investigații,
Îndoieli lăsînd în urmă,
Pentru alte aplicații.

Doar în fișă mai poți crede,
Viața-n spital este un chin,
Cît atenția se vede,
Te simți ferit de un suspin.