nu, nimic nu mai contează, cravata mi se potrivește
ca pentru spânzurătoare ori pentru nuntă,
oricum e cam același lucru
când mori nu te duci la dumnezeu ci la dracu
lua-te-ar dracu' de curvă fandosită,
Moarte sau Nevastă,
ce te mai fălești îmbrăcată în negru sau în alb,
două nuanțe ce mă așteaptă în fața popii care,
oricum,
știm noi că a lins vreo două sticle de agheazmă
înainte să se încumete
a ne cununa

nu, nimic nu mai contează, ciorile și-au făcut cuib
în coșul pieptului meu
e toamnă deși în sfârșit a venit primăvara
astenia mi s-a lipit de respirație ca un astm
și respir ca o gravidă în faceri
tot aerul s-a lichefiat într-o sticlă de țuică
și nu mai poți respira decât atunci când bei

nu, nimic nu mai contează, singurătatea îmi vânează gândurile cele mai intime despre femei care ar fi putut fi
ale mele numai să fi întins mâna deși poate exista
și singurătate în doi precum am auzit
de la un calugăr
ce spunea mereu: nu, nimic nu mai contează