zâmbiți vă rog acestui craniu
pe sub lămâii de uraniu
ce licări-vor în curând cu flori de cancer sub vulcanul Fukushima
și vă mai rog nu-nchideți ochii când lumina
va proiecta țărâna trupurilor ca un bliț

o ce minune dacă prin orezării
scurmate de țăranii cu ochi oblici în cenușa muntelui Bandai
vor mai zburda vreodată liber cai
ce singuri nu-și domesticesc celulele mutante
și-n bob de lavă cu dinți fără zăbală vor sculpta un locavor
întâiul proprietar de abator
surprins pe câmp de lapovița nucleară

în mână nu știu dar la gât
Morții-i atârnă neglijent un Canon