Raze sfinte de lumină se coboară prin ferestre
Și cu dragoste ucid orice urmă de-ntuneric,
Gândul pleacă-n departare, peste dealuri, peste creste
Când privirea mi se oprește pe o poză, un chip mirific!

Păru-i blond cade-n cascadă pe-ai săi umeri delicați,
Ochișorii săi albaștrii mă privesc parcă în suflet,
Mii de gânduri mă încearcă, dar nu poți ca să răzbați
Prin tristețea ce m-apasă, chiar de-ți văd dulcele zâmbet!

De-aș putea numai o clipă să te am în fața mea
Să vorbim ca altădată, să-ți aud dulcele glas,
Aș putea să râd din nou și atunci mi s-ar părea
Că doar cu tine am trăit, numai tu mi-ai mai rămas!

Însă ea, tace și-ascultă, imi zâmbește tot mereu,
Nu mai pot să stau în fața-ți luminată de iubire,
Vreau să fii aici cu mine, dar nu poți...e foarte greu...
Eu mă rog doar pentru tine, pentru noi și pentru a noastră fericire!