Urarea bunicilor către nepot

În viață, să te ocolească norii,
Să-ți fie veșnic zările albastre,
Iar grijile să-ți fie derizorii…
Cum sunt acum și pensiile noastre!

Vârsta întrebărilor

Cum nepoțelul multe-ar vrea să știe,
Bunicul îi explică-așa cum poate:
”Mărirea pensiei e utopie,
Iar portofelul gol – realitate.”

Deformație profesională

Un pădurar rebel, cu tâmple sure,
Umbla, în noapte, creanga prin pădure,
Dar s-a pensionat, acum un an
Și doarme-acasă-n plină zi… buștean.

* * *

Banul – ce bine sună acest cuvânt!

Banul, semn de bogăție,
Al belșugului simbol,
Sună bine, însă mie
Portofelu-mi sună-a gol!

Și ce dacă banul sună bine?

Îmi duc în sărăcie anii,
Mi-e greu, dar sunt nepăsător
Și nu mă-ngrijorează banii,
Cât mă-ngrozește lipsa lor!

Săracii vameși!

Vorbește lumea, azi, în gura mare,
Că vameșii-s bogați, că iau bacșiș,
Dar nu le sună banii-n buzunare,
Că nu se-ncurcă ei cu mărunțiș!