Te pierzi, femeie... in ganduri si inchipuiri,
Te las sa te gandesti, pe baza unor amintiri...
Ma joc cu tine, desi nu vreau s-o fac,
Sunt si eu sclavul meu, pierdut in veac.

Tu zana blonda, cu ochii tai albastrii,...
Eu un artist in umbra si tacut...
Tu mica pufosenie de zapada,
Eu simplu cantaret, un chip de lut.

Dar... "ce-mi pasa mie, chip de lut"... Nu-mi pasa...
Ce-ti pasa tie ce spun eu...??
Tu ai principii, gand, iubire...
Neregasite pe obrazul meu.

Esti piatra scumpa intre pietre rare,
Sunt un carbune pe nisip.
De ce nu crezi c-o astfel de fosila
Te va iubi in veci si peste timp !!!

***
Acum gasesti cu miile ca mine,
Dar peste timp cu totii vor pieri,
Luati de val si exploatati prin mine,
In propriul foc se vor sfarsi.

Asa ca inger bland cu chip angelic,
Gandeste bine de vei accepta,
Povara mea pe veci de-a pururi,
Si eu s-accept povara ta.