Ea a spus:
“Arată-le cine ești
Fără să reciți,
Arată-le cum gândești.
Vreau să-mi promiți”.

Eu sunt cel cu vise mari,
Cel ce nu vă va uita,
Cel ce vrea senzații tari,
Cel ce vrea a vă schimba.

Eu sunt cel lăudaros,
Cel crezut un narcisist,
Un egoist, un mincinos,
Cel văzut oportunist.

Eu sunt cel ce-o iubește
Speriat de posibilul refuz,
Iar ea nici nu banuiește.
Eu sunt cel confuz.

Eu sunt cel frustrat,
Cel ce caută mereu,
Cel neintegrat
Și neschimbat. Sunt eu.

Eu sunt cel ce se ascunde,
Ce evită sentimente
Și când unul îl patrunde,
Îl înșiră-n versuri lente.

Eu sunt cel actor mereu,
Cel cu mască peste mască,
Cel ciudat, înțeles greu,
Cel speriat să vă cunoască.

Sunt cel cu ochi secătuiți
Ce-n trecut mereu plângea,
Cel de-acum, cu ochi lipsiți,
Nici de-ar vrea n-ar mai putea.

Eu sunt cel cu zâmbet fals,
Eu sunt cel cu zâmbet pur,
Sunt rostit de vagi cuvinte
Și văzut de lume-n jur.

Eu am spus:
“Nu! Nu pot! Voi ajunge uitat.
Nu vor să asculte ce am de zis.”
Ea mi-a zâmbit… apoi a plecat,
Iar eu am rămas… și i-am promis.

…

Ea a știut.