nu-mi amintesc să fi văzut vreodată
un poem lipsit de sânge
toate pulsează, se ridică singure de la masa de scris
unele schiloade, altele cu un exces bizar al corporalității
în care autorii au îndesat toate vechiturile
plonjează prin cameră, se întorc
ca niște cormorani ascultători
stau acolo unde li se spune
nu cer mâncare, se mulțumesc
cu câteva cuvinte elucubrante
și un pahar de apă
piața e plină, dimineața la prima oră
se cumpără imediat
mașinile nu contenesc să mai aducă
se descarcă zilnic poeme putrede
lăzi peste lăzi
și totuși se citește, se gustă fin de la colțuri
ca brânzeturile franțuzești
pline de mucegaiuri scumpe
unele sunt pasibile de crime
altele comit suicid de la fereastra ochiului
direct pe pagina albă
nu-mi amintesc să fi văzut vreodată
un poem lipsit de sânge
am să spun puțin pe ocolite
un poem hamletizat „da”, este acela
cu aripi inoxidabile, făcut din titaniu
rezistent la intemperii și păreri atemporale
despre cum e făcut și din ce aliaj
de amintiri, popasuri la munte
este un secret bine păstrat
exclus să-i pun identitatea în joc
la fel cum eschimoșii își trimit în larg bătrânii
poemul acesta plutește pe o banchiză de hârtie