Speranta


Este trist, atat de trist sa simti cum timpul trece
Sa nu lasi in urma nici- o dara,
nici macar o urma de praf vazuta in lumina.

Este jalnic, dureros pana la lacrimi,
Sa simti cum privirea iti scade,
Iar steaua de ieri s-a dus sagalnica in moarte.

Este deprimant sa vezi o lume nebuna,
Pierduta in fantasme,
cum piere la comanda a mii de ganduri desarte

Trist, jalnic, deprimant, este nota comuna,
Iar, daca din ochi iti picura lacrimi,
Te inseninzi, ca vezi si lumina.