Îmi amintesc sărutul tău dulce de aseară,
Parcă era artă cu miros de primăvară,
Sufletul meu pentru tine are o fereastră,
Ca inimile să se vadă la-ntâlnirea noastră,
Și să fim mereu împreună până la moarte,
O văd, o simt că este foarte, foarte departe,
Amorul tău e pur ca Raiul care-i foarte mare,
Văd scris în vechile faimoase calendare.

Mi-e dor de chipul în raze profund să se vadă,
Ce privirea-ți e fină și dalbă ca firul de zăpadă,
Din ocna inimii de amor îmi zărește o rană,
Care este veche făcută de fata ce era siciliană,
Simt cum sufletul adânc și glasul adânc-mi tace,
Ascuns în codrul de amor din ramuri de mă desface,
Dulce ca teiul mirositor ce-i scufundat în stele,
Amorul e mare dulce ca floarea inimii mele.

Corpul tău-i ca o zeiță din timpurile învechite,
Mereu tu, frumoaso-mi spui: Te iubesc, iubite !
Simt cum amorul nostru se oglindește-n lacuri,
Noi, iubito suntem cu legenda printre veacuri,
Și cum luna e în noapte între florile albastre,
Ca amorul parfumat cum se spune duios-n astre,
Și cum noi vom sta mereu sărutându-ne pe gură,
De la suflet de amor se ivește o furtună de căldură.

( 2010, 11 mai )