își duceau morții în spate până când nu mai puteau
erau ca niște morminte
le desprindeau carnea de pe oase și îi duceau mai departe
albi
albi
albi
azi a murit ernesto sábato a mai trecut un secol
plonjăm în demență totul e fals
dragul meu îmi e dor să te chem pe nume tu nu ești gill
tarzan genghis khan shostakovich napoleon
etcaetera virus amerigo vespucci
știi
altădată aș fi tăcut
alejandra spune că azi înțelegi asta m-a tulburat acolo e încă azi
un azi prăpăstios interminabil cu eroi
misionari și martiri
și e la modă să ai în casă un nebun bine tăinuit
un atribut muzeistic oarecare
nu mă lăsa te rog să îmi continui gândul
în geamul meu cireșii au fructele verzi în curte la altă scară e un tractor
autentic
ai zice că e căzut din cer sau dintr-o pagină de șolohov
așa proaspăt zugrăvit în albastru până peste roți imaginează-ți
cum ai zugrăvi un cer până peste propria ta mână
secundă cu secundă până peste orele din ceasul tău de pe mână
dar să nu faci asta