erau căpițe de grâu și boabe încolțite sub brazdă
în dreapta paiul dădea spic în stânga abia înfrățea
doar fața pământului șuiera a plecare


îndoia pagina cu băgare de seamă
întindea mâinile să mângâie iepurele pitit în culcuș
fără să gândească o clipă că oamenii au cunoscut frica așa


în cameră mirosul de mușcată printre hainele ei
era semn că în fereastră Dumnezeu își spălase obrazul