Dor de Mamă, dor de Tată...


Pe lîngă inimă, mai am în piept și-o ușă,
Prin care sufletu-mi se-ntoarce în trecut,
Să vadă focul vieții mamei sub cenușă
Și chipul ei cu zîmbetul durut.

Și-mi văd copilăria-n mici tablouri
Care acuma sfinte -mi par icoane,-
Pe bolta cerului senin cu nouri,
Icoana cea mai mare e a Mamei.

La ușa asta-am vrut să pun lăcată,
Ca sufletu-mi să nu mă poarte în dureri
În care e o Mamă și un Tată.

Însă oricînd cu ziua cea de ieri
Voi fi în ceartă crudă, blestemată,
Căci mi-a luat părinții-n nicăieri.