O doamne, cîtă armonie!
Atîta cuget într-un singur vers.
Mînca-ta-iar țărîna mintea
Și sufletul din ultimul demers.

Aici era cîndva o taină,
Un simplu ezoteric murmurînd.
Purtînd mereu aceeași ponosită haină,
Printre empirici opera-și strecurînd.