astăzi
am să vă spun povestea mulțimii curioase
..................................
a fost o dată
undeva în palma ridată a unei planete
umbrită de protuberanțele unor sori pizmași
o lume pestriță
turnată într-un cerc imens...

Unicum
ziditorul suprem
scăpase printre degetele-i matusalemice
un punct statornic
și în jurul lui
desenase locul geometric al ființelor comune

de la o vreme
ochii anilor lumină
obosiți de imaginea perfectă
a lumii linie curbă închisă
născociră invidia...

punctele ființă
își ridicară glasul amenințător împotriva
punctului reper:
- De ce el,
doar el
unul și singurul
să fie ales
să împartă simetria ?

și într-o zi
au rupt linia curbă a orizontului
au sfâșiat animalic trupul punctului singuratic
zdrobindu-i inima
ce ticăia ritmat
ca un ceasornic elvețian

dezamăgită
fiindcă nu avea loc
pe tronul modest
al punctului reper
mulțimea punctelor ființă
a încercat să redeseneze cercul
dar nu a mai fost cu putință...

atunci a fost ucisă armonia !