Atata liniste intr-o atat de multa noapte
Sa te aud din nou, ivita dintre soapte
Atata intuneric se casca imprejur
Sufland in lumanarea ce palpaia a scrum.

Atata de adanca si cat de neinvins
Este singuratatea in care m-ai inchis
Cu chipul trist in geam vad una cate una
Ferestrele din jur cum isi discern lumina

Si cat de linistita traiesti in alta parte
Fara sa stii ca noi am mai pierdut o noapte
Plina de impliniri, de clipele marunte
In care eu si tu si nimeni sa ne-asculte

Si cat ti-as reprosa, de nu te-as sti, intr-una
Si cat te-as cauta, de as recunoaste urma
Pe care ai lasat-o plecand din locul gol
Unde doar amintirea ta se carie domol