O pasăre răpusă-n zbor,
Copila-n sat murind de dor,
O floare ofilită la fereastră,
Regina nopții este albastră.

Cărări nepietruite și țărână,
Inelul ruginit la mână,
Atătea șoapte ocolite,
Și multe gânduri neauzite.

Furnici cu burta stând la soare,
Merii in livezi făr’ de culoare,
Cocoș pe gard într-un picior
Urlâd la lună că-i fecior.

Focul din vatră lăcrimând,
Pendulul timpului dormind,
Iia ruptă într-un cot,
Pașii poticniți de-un ciot.

Stejarul palid printre nori,
Parfumul n-are miros de flori,
Calul rumegând tăciune,
Omul, un pribeag prin lume…