atâta liniște, draga mea,
un cuțit de liniște în creier
curge sângele mut – foșnetul
somnului prin cutele frunții

când dorm înclin lumea și toate râurile
se varsă prin mine într-o singură mare
pentru nimeni vuietul curgerii
pentru nimeni peștele adâncului

de plictiseală aplec lumea pe cotul stâng
mâna ta cade din pat
îmi mângâie aerul umerii

o lamă toată liniștea asta cu care tai așteptarea
iar între noi se așază ca un drum freamătul cărnii

și dacă e liniște
e pentru că somnul meu te înghite la mal.
și crește.
până la visul acela,
știi tu