Bărbați, femei cu fețe pale
Și-un vânt bătând cu repezi pale,
Parlamentari lansând baloane,
Scotocitori de tomberoane
Și câini potrivnici ce le stau în cale;

Copii ținându-se de mână;

Bătrâni ținându-se de șale
Un imn de slavă tot îngână –
O evanghelie păgână;
Și morții noștri duși alene,
Cu muzici, aliluia și cu jale;

Din case ce plutesc pe ape
În viituri diluviene,
Ies oameni ce-au muncit cu râvnă
Strigând sfârșitul că-i aproape;

Șomeri ce-ncruntă din sprâncene
Și cei ce nu mai au parale,
Că-n buzunare crivăț bate;

Și guvernanți pledând cu țâfnă
Să crească taxele și-acciza…

De la Palat, un gând răzbate
Că, iată, iarna nu-i ca vara,
Nici crivățul nu e ca briza
Și nici din cer nu pică para;

Trompete, vuvuzele și-un trombon
Ne spun cu toate pe același ton
Că nu e musai traiul bun în sine,
Ci, dimpotrivă, să trăiți, mai bine!

Și toate astea, ca și când
N-ar mai avea ce altceva
Să facă spre-a se delecta,
Cum sta și aștepta la rând,
Nebănuind nici ea amploarea,
Citindu-și pe-ndelete lista,
Nedumerită, baba Floarea
Întreabă înnodând batista:
Da', maică, mai durează criza?