Mă tem că nu am să uit
Niciodată pe tine cel care ma frământă,
Pe tine cel căruia m-am făgăduit.
și pentru că tot ce se întâmplă
Acum și tot ce am trăit jucându-ne
de-a regii universului
Ridică nesfârșit mai sus de dune
Din nisip, mă rog pământului
Să-i fie milă, să ne cruțe,
C-am îndrăznit să nu fim oameni
Printre oameni - să ne cruțe!
Dar nu mi-aude nimeni
Ruga, vorbesc în limba universului,
Pe care tu o știi și-atât.