încă n- au venit ctitoritorii puri
la construit orașe de euforii,
timid răsar speranțe sinedrii
împrejmuite de scumpe borduri.

totuși instincte mai sapă țărâna
la sate cu har sub verde năframă,
tradiția se țese cu fire de aramă
acolo la izvoare străluce lumina.

multe am construit noi în trecut,
nimicul a rămas al nostru,
butaforia frigului la pielea de căpăstru
amintirea evadării dintro eră de năut.

faraoni de gheață- mumii de inerție
zadarnic le-am îmbrățișat la inimi.
economii de simț dezgheață lacrimi
apoi poteci între amici răsar ca sfântă avuție.