1.Aici stau! c-am suit un munte ș-am trecut o mare,
că am tăiat un cer și-n pielea unui urs mi-am aflat culcușul, când, seara,
de-o dungă roșie lăsată pe case, se făcu mistreț
grăbit să mă frângă cu colții-i.


2.Nu se-ntâmplă astea de adevărat,
mi-ai spus. În mine-i un început
de zi, iar tu, bătrân pește din adânc, ai solzi cărunți și aripioarele
ca foița de țigară: fundu de mare-i culoare de corb,
potecile-s sânge negru; șerpuiesc reptile mici de-a văilor
ce-s stele de mare îngropate-n nisip și se mai vede acolo
numa vârful munților colorat în alb și negru..


3.Așa au stat zilele- soarele mugea de torsul unui fag,
căsuțele pluteau a vis, siluete de cenușă și vagi umbre de jar, pe când
treceam cu mâna spre frunte grele-ntrebări despre
cuibul de turturele-n care
mustețiile Gri-ei cădeau acoperiș și-n parpalacul maaaare
al tatii dormeam totuși iarnă de iarnă atât de fericită.

.................................................