în dezolantul sanctuar "a fi"
nici sfinți nici imbecili total.
alambic de substantive și adverbe.
lumea fierbe.

Norvegia e-n doliu, Anglia în flăcări
candoarea, mila se împuținează
un optimism bizar mai umple farfurii
în întunericul armat de la amiază.

moartea crește prozeliți și aici,
cuțitari, pistolari, bande de șnapani,
se învârt de neoprit rapid ca o morișcă
oriunde-ar fi din caracter de fier să curgă frișcă.

siguranța lumii servește aparențe
de plastic de hârtie de smoală
stabilitatea e gogomanie sinistră surie,
astfel mereu ultima consecință e drama fatală.

avem și zei băltiți în zoaie
între ei se bat și se bălăcăresc
din scăfârlii azvârle cu gunoaie,
dispreț zaharisit, uleiul de la persiflare.


în sanctuarul ancestral "a fi"
o forfotă fierbinte scoate aburi de progres
alchimie de dureri de fericiri de risipiri reveniri în uniri
a nervilor ce îl gândesc pe Dumnezeu panaceu antistres.