am învățat să trec peste oboseală
așa cum sari peste un hău
îți poți frânge gâtul într-o zi
și n-ai să ai timp să-ți dai seama
ce naiba se petrece cu tine


erai mic și te-așteptai
ca fiecare zi să fie rotundă, colorată
ca o bilă din jocurile chinezești
să o adaugi buzunarului tău
și tu să mergi fluierând pe sub pomi
până când greutatea te va trage în jos
și gata

de fapt
fiecare zi este o pijama lăbărțată
în care inoți
te-mpotmolești
și-o iei de la capăt
cu o cafea sub nas

ideal ar fi să ne neaștem cu o praștie lipită de degete
să sfârâie piatra când se înfige
în pojghița clipei
să recunoști mirosul sângelui tău
să te întorci la el
de fiecare dată când te știi pierdut