întunericul se strecoară pe sub ușă
înghite aerul dintre oameni
ești pe retina mea chiar și așa
îmi zâmbești de pe altă planetă știu
luna face gropițe în obraji se fâstâcește
își prinde stele noi în păr
de ciudă iau o gumă de șters
o fac să dispară de pe cer
după mi se face milă
o învii din praful cosmic din firimituri
etcetera
inima ta se rotește după lună crește odată cu ea
gelozia îmi urcă prin vene
mă camuflez noaptea. vă urmăresc
te-am văzut cum o mângâiai cu genele
cum ochii tai calzi o făceau să tresară.

la ce bun
tu ești poetul cu gândurile amestecate printre nori
eu doar o muză de moment
toate se duc versurile apun ca un soare
timpul merge uneori pe vârfuri
alteori se întrece cu moartea în maratoane
rămâi așa cum te știu
cu nopțile tale cu misterele tale cu iubirile tale
viața
nu este o poezie.