m-am visat
un simplu fir de iarba
nu îmi doream mai mult

căutam lumina
și zburam încet
spre fiecare răsărit
deși aveam trupul firav
aveam credința
că voi ajunge la el
chiar mâine

m-am visat
un simplu fir de iarba
să aflu cum te pot
călca oamenii
pe întreg trupul
(știam cum e să-ți
calce în suflet cu
bocancii plin de noroi)

în prima dimineață
trupul meu plin
de roua limpede
a mângâiat tălpile
unei fecioare
Nu simțeam durerea
ci doar pasul ei
aproape plutit,
aproape nor...

Fecioara aceasta iubea...
iubea aerul,
iubea viața izbucnind verde,
lumina cusuta din
zâmbet lângă zâmbet
sufletul ei sta agățat ca un balon
de un cui bătut
în Rai
cu fiecare gând curat

Într-o zi
când vântul nu mai adia,
O Femeie tristă
pășea peste mine
cu pași rari,
pași de plumb
ei striveau
tot ce aveam in mine...
sunt iarba
si-mi pare rău
ca nu pot avea
fructe,
fructe coapte de soarele
ce știu că mă iubește...
iar atunci, când pași de om,
pași de plumb
vor trece peste mine
îi voi da să guste
din acest must...
gustul lui va fi amar
tristețea aceasta, grea cât un munte
scoate toate pietrele din tine...
doar dragostea aruncă petale
peste lume
când pașii ei
trec chiar de mii de ori
peste tine...