În amintirea credinței pe muchia buzei omului îndragostit,
icoanele noastre nu își ating nici degetele.
Cu tine, îmi țin sfintele emoții-n buzunare
când pașii mei încep să bântuie urmele pe unde ar fi trebuit să vin.

Între eu și tu, am să-mi rup călcâile-n gânduri,
mimând atingerile nefăcute și pieile neatinse,
acum că măcar știu să te iubesc fără tine.
Sunt printre aceia care-și țin dragostea pitită în buncăre de porțelan,
așteptând să le fie zdrobită de pumnii celor mai neîndemânatici.

Între eu și tu, se smulge aerul.
Mă strângi cu tot, cu toți îngerii cuprinși între aripi.
Dacă în ochii noștri îndoiți am pune un corp de suflet
și l-am cuprinde în limbi zidite-n te iubesc-uri tari,
între noi, n-am mai fi fiecare.