e noapte între noi iubito
doar o lumînare mai arde la creștetul iubirii
pleacă cît mai e timp de îmbrățișări
cît nu ajungem să ne urîm unul răsuflarea celuilalt

voi trăi o vreme în și din trecut
amintirea umezindu-mi buzele însetate
de cele ce au fost

Azi e un vierme ce sapă
defuncta noastră iubire ne va fi călăuză în alte iubiri
Mărul l-am vomat
în ligheanul stelelor aducătoare de viitor
un alt Măr voi culege
o altă iubită un alt înger
îi voi lega aripile de ușa dormitorului

calul alb stă cu picioarele în sus
lipite de tavanul văzduhului
creștetul să-i scurme pămîntul
cornul lui îmi va străpunge inima
ca săgeata unui Cupidon
cîndva