înțărcate de la ticăitul stelelor amorțite de friguroase depărtări
zile
mai blânde poate
mai înțelepte poate
se întorc cu mâinile goale
nimic n-au găsit în urma secerătorilor

fețele albe ale celor care șed pe vagi pomisiuni
dezvelesc goliciunea unui răsărit tot mai cețos în care centrale atomice stau gata să explodeze
corzi și nervi vibrează pretutindeni
în piramidă trupuri tinere sunt mumificate
iar crevetele de apă-
de necrezut
trăiește de zece ori mai mult
pisicile câinii și papagalii dorm mai bine-afirmă animatorul
când steaua polară atinge muchia unui gând.
iar singuraticii
drăguții singuratici
devin într-o clipă
îndrăgostiți de un ficus pe care îl sărută
sperând să răspundă la tandrețe cu muguri de flori
sinucigașii
ascunși printre trunchiuri de copaci doborâți de pahiderme
visează stele căzătoare-
călăuze fidele
spre un tărâm al zilei vrednice de lumina ei





*2*



Acum ninge
Acum plouă
Acum e timpul de mers în excursii
Realul este bulversat
Nebunii
Merg nestingheriți pe străzi
Traversează nașteri
Prin
Locuri turbulente
Trag cu furie
De cozile harpei:
Vulcanii se scărpină
Cascadele înțepenesc
Pământul fierbe

Pensionării se gândesc la clipa minunată când vor fi oale și ulcele
Iar poeții-
Au lentile de contact:
Le pare centura de radiație a terei o strălucitoare coroniță de glorie



*3*




Totul este copiat și întors pe dos :
Băiatul bacanului este îndrăgostit de o junincă
Nepoțica parlamentarului spune te iubesc unei colivii de papagali
Bună ziua
Este înlocuită cu o supă din fetus uman
Noaptea este clona ideii de a căuta singurătatea prin tomberoane
Verbele sunt nevertebrate
Adjectivele și-au cheltuit orgoliul la cazinouri


*4*


Un salcâm își aduce aminte de jocurile copiilor de-a v-ați ascunselea
O colină mai simte și acum mersul greoi și apăsat al căruțelor cu pepeni
Parfumul nuferilor de altădată îmbată și astăzi bătrânul fluviu
Luna era purtată în brațe de îndrăgostiți
Soarele era aristocrat și drept
Acum
Mușcătura noastră răutăcioasă tatuează fructele
Fluturii nu mai au aripi
Păsările sunt văduvite de cântări
Oglinzile apelor
Reflectă numai chipuri hidoase zeflemitoare
Cântecul de leagăn alintă
Tavanul
Podeaua
Câteodată
Iluzia unui somn lin

Să ne mutăm mai aproape de căldură unei binecuvântări





*5*



spaime și lacrimi printr-un jurnal al fericirii
trupurile goale cad unele peste altele
victime și călăi încearcă să găsească un punct de sprijin
lumina neoanelor cade prăfuită peste
teroare

anemone
pe trupurile noastre rănite
ploaia
spală mâinile mânjite de jocurile de noroc
ninsorile
acoperă buzele ce spurcă lucruri sfinte

altă lume
cu zile de vineri mai puțin sângeroase și mai lucide
cu zile de joi
în care rațiunea va merge în urma credinței
iar dragostea noastră care acum e scrum
să fie vie



e un păcat să visăm
să sperăm
oare