fierb vin cu scorțișoară puțin răcit de la un curent
aerifer sau literar
flegma asta din gît se poate să fie de la contemporani
buzele s-au înroșit de la țigară
ca două lemne la un grătar
întețesc focul să scot vorbe
fecioarelor care nu mai sunt fecioare
doar la femei îmi stă mintea
ca un ceas neîntors din cheiță
nopțile sunt tot mai reci ziua dorm
cîntece de lebădă aud mai rar
e semn că Moartea și-a părăsit cuibul din piept
și nu mai respir cu plămînii ei
în rest o ultimă gură de cafea
zațul îmi desenează viitorul în ceașcă
un cîntec de cucuvea departe
tot mai departe