mâinile poartă brățări,
ochii curg crinolină,
parul ți-l strângi într-un fel,
felul tău nou cere kashmir

****

când râurile nu mai curg,
și somnul te las-adormit,
privirea-ți ținteste a zid
crăpatură
să nu se scurgă de tot
ne-simtit

***

cand faci să nu se mai miște
semințe neîncolțite în gheață pășesc,
când somnul ți-e dulce
ademnește

când
trezirile-s grele,
balsam e zâmbetul său,
când visul te face
să crezi că nu ești,

**

când nimeni nu știe,
când toți vă privesc,
vinovați vă fac somnul,
marasm de-adânci
fântâni carteziene,

*

când cai apar
și oameni aleargă,
deschide ușa,
m-am trezit și eu,
era un vis din cel mai bun kashmir