Pe dealuri, toamna-și plimbă-ncet penelul
Cernând căldura vechii ei palete;
Din flori târzii, miresme de buchete
Se împletesc pe game de tot felul...

În căzi de lemn se zbate tulburelul
Ca aspra lui aromă să te-mbete
Și-nvăluit de nostalgii discrete
Visez să fiu o clipă menestrelul!

Zvonind din alăută note stranii,
Văd c-au coclit de mult pe străzi castanii,
Iar plopii au cusut pe strai paiete.

Și când cohorte plumburii de grauri
Își leapădă vârtejul pe coclauri,
Îmi spun că-i vremea când se scriu sonete.