Noaptea asta și vinul pe arcușul viorii mă înspăimântă
nu mai sunt pocale in vitrina cu umbre
doar albastrul irisului întors dinspre iriși
dansăm tâmplă pe tâmplă și inimile
freamătă a carne tânără
chiar și ovulele femeilor triste cresc mai repede
spre moarte decât clipa aceasta

vreau să râd in dreptul ferestrelor și toți dansatorii lumii
să se oprească din înlănțuirea coapselor pentru mine
să ne privim ca și cum aș dansa goală pe marginea prăpăstiilor
mereu aceleași
Doamne, cum le-aș simți gurile mușcând cu sete tangoul
pe care-l port acum pe dinauntru!

Învață-mă să cânt cu pleoapele strânse să simt gustul
sărat al sângelui în sol major învață-mă
să nu mai caut desprinderea de tine
doar iarba să mai fie-n zbatere pe glezna-mi
și noaptea asta și vinul prea roșu
atât