Am venit dintr-o lume ce – nu – are - apoi
La atingerea mâinii uneori mai tresai’
Fără aripi rămas dau să zbor și prin grai,
Întâlnirea aceasta ne găsește doar goi.

Uneori mă îmbrac în visare și vin
La tine în prag, și de mână plecăm
Spre uitate tărâmuri din noi, și-nserăm
Într-o viață sau alta fără - gol – fără – plin.

Să mă-ntorc nu se poate nici rămâne nu pot’
Într-o lume rotundă n-avem unde pleca;
Și de vrem să ne naștem și de vrem înceta,
Suntem prinși în uitarea aceluiași tot.