M-am trezit din alintul viselor fără cuvinte.
Cu rouă ating fruntea ta fierbinte.
În simfonia unui covor de frunze moarte,
Deschid o filă a vieții mele mai departe.

Cu trupul gol de patimi și păcate.
Dezbrac pădurea de haina frunzelor bogate.
Aștept minunea nopții albe cu blana de omăt.
Căldura la gura sobei iubirea să mi-o îmbăt.

Tavanul în dans de umbre și lumini,
E martorul iubirii mele cu îngerii divini