Visurile sunt compromisurile
Pe care ți le faci în somn.
Și ca orice om, cobori
Și când te dai jos din pat
Ele dispar în gol.
Și...te pune pe gânduri,
Să transcrii ceea ce gândești.
Ce ar fi să scriu din visele mele,
Una sau două povești?
Te apuci să scrii
Dar nu-ți amintești
Căci ai uitat cum erau
Și-ai uitat ce-ți dorești...
Dar totuși, tu încă speri,
Poate mâine,
Voi visa un regat
Sau dușmanul în câine.
Voi visa marea moartă,
Nu că-i plină de sare
Ci că-i liniște tare
Fără pirați și pistoale.
Voi visa pe-al meu tată
Că e tânăr fecior
Și cum eu și cu el
Ne distrăm până-n zori
Și cum el și cu mama
Se iubeau nesfâșit,
Toate clipele lor
Într-un cerc infinit.
Zi-mi de unde-ai venit
Și-ncotro vrei să mergi,
Mă întreabă al meu vis,
Tu de unde-ai să pleci?
De unde am să plec?
N-am nici o idee,
Căci dacă avem,
N-aveam nevoie de cheie.
Cheie? Da, cheie.
Ce-mi deschide o ușă
Către zeci de clișee.
Și mă lasă să merg
Încotro vreau s-apuc,
Chiar, tu n-ai vreo idee
Încotro să ma duc?
Că acum îs haiduc,
Peste zeci de hotare,
Peste soare și mare,
Chiar n-am frica de care,
Mă temeam c-o s-o am,
De părinții tereștri
Sau de zeii astrali.
Vântul și praful stelar
Mă poartă lin ca valsul.
Valsul? Da,valsul.
E dansul sinusoidal
Cu mișcări de măiastru.
Și de atunci tot călătoresc,
Prin visele mele
Ce mult le iubesc,
Căci nu vreau
Să mă trezesc
Și să le risipesc
Pe toate...
De aceea în noapte
Îmi pun palma pe pleoape
Și dorm!