Esti prima stea,
Sergiu Dinu


Esti prima stea ce-a aparut
In viata mea rebela,
O viata fara de trecut
Purtata de-o himera
Intr-un neant,necunoscut
In nestiinta si tumult
De haos si ruina.

Esti prima stea si-a ei sclipiri
Mi-au luminat o noapte-ntunecata,
O noapte-n care bajbaiam sthingher
Cu o credinta oarba.

Caci undeva dincolo de infinitul
Intunecat si sumbru
Te voi gasi si voi putea
Sa te pastrez in ganduri.

M-ai asteptat si-am aparut rapus
De-a lumii-ostilitate,
M-ai ascultat iar eu ti-am spus
De-a vietii nulitate.

Eu te privem mereu in ochii
Cum m-ascultai tacuta
Un zambet mut pe buze-ti aparea
Captata de-un elev care te-fioara
Cu gandurile-I sumbre,crude.

Si mi-am dat seama in curand
Caci vin din alta lume,
O lume care nu-I a ta
O lume fara nume.

Mi-as fi dorit atat de mult
Sa pot sa fiu ca tine,
Dar pot gasi atat de greu
Un echilibru-n mine.

Nu pot…visez prea mult
Si sub calcaiul meu nu exista pamant.
Ci doar minciuni….nisipuri miscatoare
Si simt cum sufletul in mine moare
De dor dupa normal.

Tu esti un crin, eu sunt un spin
Ne diferim si risipim
atata energie catand s-avem un punct comun.
Dar nu….caci intersectia e-n drum….
Ne despartim!

Te-ma gasit dar te-ai indepartat
Mai mult decat erai ‘nainte
Eu am ramas’n acelasi gol
Strain si fara tinta

Dar te-am avut si mi-ai ramas
O dulce consolare intiparita-n suflet.
Si tot ce pot sa-mi mai doresc
E sa incerc din nou….
Sa urc pe culmi sa regasesc
O stea ce-n viata o iubesc
Pe tine...