m-am lepădat de pieile șarpelui
strînsoarea îmi rămase urmă pe încheieturi
ea m-a jignit spunîndu-mi:
„fraiere, ți-am supt-o pentru bani,
nu să te cauți în buzunare,
nu te-am salvat din inimă bună,
ci pentru locul de parcare”
mi-am amintit locașul de paie
îi suflam în buze cum i-aș da viață
eram erou
îi tremurau picioarele printre brațe
a deschis ochii și m-a sărutat
cum un robot ce așteaptă ulei
s-a pișat pe spatele meu
„să te încălzesc a zis”
apoi a alunecat cîțiva centimetri
parcarea părea insula șerpilor
mașina ei
intrusul asemeni virusului
au ieșit viespile din jaluzele fluturii
colorați precum mediul
sîngele ei era roșu și emana vapori

un cal negru, roib, s-a ridicat pe labele dinapoi,
a nechezat etiopieni
tăiați împrejur

am prins-o de gît
(avea gîtul precum o girafă clonată)
cu picioarele am prins-o
și am strîns-o cu plăcere mai tare, mai tare,
un cal imens deasupra noastră precum o cameră
haideți în mine zicea
ea mă sugea, ea mă sugea,

aseară a nins prima oară
pentru doi bani a nins, pentru doi bani...