Încet, încet, ne trecem, Doamne,
Cum arde ceara în cățuie,
Veri, primăveri, și ierni, și toamne,
Îți punem sufletele-n cuie –

Ca o manta de vreme proastă,
Vin moși cu-un dar – să nu mai doară
Aceste trupuri de povară,
Ce au purtat comoara voastră –

Încet, ne cocoșăm, de-a rândul,
Ne șubrezim de igrasie,
Din tot ce-am fost, rămânem Þie,
Să ne mai legeni, Doamne, gândul –

Ba am uitat unde-i bastonul,
Ba nu mai știm unde e casa,
Ba am plecat cu tot plutonul
Să ne mai umple-o pâine, plasa -

Vin moși, mereu, și pleacă moșii –
Ce dar pe lume să mai lase,
Că daruri au adus, frumoșii,
Până-au rămas doar piei, și oase –

Și pleacă ei, ne vine rândul,
Să nu mai fim deloc în stare,
Să bucurăm și prea flămândul,
Și prea sătulul - de iertare -

Încet, încet, ne trecem, Doamne,
Cum arde ceara în cățuie,
Veri, primăveri, și ierni, și toamne,
Îți punem sufletele-n cuie –

5 decembrie 2011