Povestea moșului Crăciun
de Norinel


Trei prunci pe uliță veneau
Cu steaua luminînd tăcerea nopții,
La porți și la ferestre se opreau
Și binecuvîntau Nașterea Vietii...

Aveau picioarele desculțe
Și brîurile lor de-argint erau,
Fulgii nu se topeau căzînd pe-a lor mînuțe
Și-n jurul frunților cununi li se cerneau.

Erau purtați de-o blîndă adiere
Căci n-atingeau zăpada însă pășeau,
Și semănau la fiecare-n suflet mîngîiere
Și pe la fiecare casă colindau.

Era atîta liniște și pace
Că pomii se trezeau și ascultau
Și cerul cobora venind încoace
Iar pruncii s-au oprit și se-nchinau.

Și turme de miori se- apropiau de iesle
Ciobani cu miei pe umeri, fluierau
Și magi și îngeri și sfinti și fețe - alese
Veneau la pruncul- Dumnezeu și se-nchinau.

Și Maica Sfântă era tare fericită
Și- avea sa fie pomenită-n veci de veci
De Fiul de pe Cruce, nouă fiind dăruită
Ca să ne- acopere în vremurile reci.

Trei prunci treceau pe uliță-ntr- o dimineață
Purtînd cu ei lumina prea minunatei Stea,
Și ne trezeau pe fiecare cu sufletul la viață,
Nu colindau să ceară, ci colindau să dea...

Asa mi- a povestit moșul Crăciun:
Iisus Hristos e daru-acestei minunate nopți!
Cu mare bucurie,la fel și eu vă spun
Domnul și Maica Sfântă, fie cu voi, cu toți...