Se transformă-n infinit
Foaia albă de hîrtie
Orbind, vezi mai deslușit apusul
În acest război al culorilor
Învinge cea originară
Nuanțele unui abis fără margini
Bîjbîim ținîndu-ne de mînă
Mereu avem iluzia ipocrită
Că orizontul nu e departe
Departe e tot ce nu poate fi pipăit
Frunți încruntate, concentrate,
Nervi încordați ca strunele unei ghitări
Liniștea aceasta e suspectă
O bibliotecă ce va să explodeze
Din cauza vizitatorilor miopi
Totul începe și se sfîrșește
Cu o foaie albă- iluzorie.