Aveam aripile frante de durere
Si ochii mi-erau plini de lacrimi
In jurul meu se auzea...tacere...
Si continuam a mea cadere
Prin foc si patimi....

Cadeam de parca greutatea lumii toate
Purtam pe umerii ca de Atlas.
Ma intrebam in gand daca se poate
In ziua asta cu parfum de noapte
Sa fac popas...

Dar a aparu de-odata o lumina
In ceata cea de nepatruns...
Si pe inima de durere plina
M-a mangaiat o adiere dulce, lina
Si mi-a raspuns...

''Asteapta!Nu cauta aici ce ai pierdut,
Caci ce-i al tau, e pus de-o parte!
Si uita, chiar daca te-a durut!
Orice sfarsit este si-un inceput!
Mergi mai departe! ''

Mi-am inaltat ochii catre cer si soare
Caderea mea a devenit zbor lin.
Apoi, am simtit pamantul sub picioare
Si mi-am dorit cu-asa multa ardoare
Sa uit de chin...


Speranta m-a imbratisat cu drag si dor
Si am uitat de trecutul otravit
O raza calda ma mangaia usor
Nu aveam aripi, dar puteam sa zbor
Spre rasarit...