Sfințește, părinte, noroiul
În care se-ascunde lumina!
Mânjește cu mir măturoiul
Și,-n treacăt, sfințește-ne vina.

Hai, blagoslovește-mi și mie
Paharul acesta cu vin,
Să-mi cuibăre prin nebunie
Un iad cu caracter divin.

Sfințește-mi cu dragoste rana
Prin care făcut-am copii
Și-aruncă agheasmă-n Nirvana
Apusă a morților vii.

Sfințește Golgota uitării,
Sfințește ateilor cartea
Și,-n marea minciună-a iertării,
Cu ură, sfințește și moartea!