Se-ascunde de geaman, si-acopera reflexia timid,
I-si pune cravata cu nodu-n poale si ceasul in fata oprit.
Se-opreste-n pragul usii si-asteapta sa adoarma
Si soarele si neamul si toate ce-s de-o seama.

Si de-ar fugii si luna cu stelele-i cu tot,
Sa-i faca noaptea neagra, sa aiba si el loc.
Nu stie el rusinea sau apa ce-l mai spala;
Nu stie nici privirea ce la nascut fara de teama.

Vointa si impuls si-o sete de a fi, fara carare,
Stau ferme-nfipte in coasta cersind la indurare.
Un manifest, o mie si poate chiar mai multe
Renasteri ratacite in sufletele rupte.