Lumea este o parabolă.
Viața- o elegie a neființei
Ca o chemare interioară spre nemurire.
Uneori mai închin pocalul conștiinței
În cinstea ta
Și spun:
Hai să mai bem o dată
Din apa tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte
Înainte să ne înstrăinăm complet
Și noaptea să se întindă ca o prăpastie între noi
Și sufletele noastre.