Trăiesc și azi în preinfarct
Un an, o zi sau o secundă
Din ce în ce tot mai abstract
Stafie vrând să se ascundă

Viața îmi e tot mai finită
Sfârșitul lumii e departe
Chiar dacă lumea-i împânzită
De oameni vii curgând în moarte

Chiar de nu văd cu claritate,
Tot orizontul vieții mele
E doar o singularitate
Din care explodează stele

Trăiesc infarct după infarct
An după an, zi după zi
Cu pieptul strâns în catafract
Scrâșnesc din dinți, fie ce-o fi.