tu mă sufoci în fiecare zi prin simpla ta prezență
așa cum traficul paralizează
intersecțiile marilor orașe

tu mi te scurgi prin vene
ca metroul pe sub zgârie nori
și îmi transporți prin carne
furnicarul de vise

pînă și hainele tale sunt mai frumoase
decât creațiile tuturor designerilor din lume
expuse în vitrinele marilor bulevarde

și nici un club nu poate egala ca vuiet
inima mea aflată în concert
la teatrul viselor
când tu îmi ești unicul spectator

rătăcesc pe străzi
privind arhitectura zâmbetului
din metropola mea…