brațele ei se întind pe două continente
sub degetele ei se alintă vârfuri de brazi și cai sălbatici
uneori unghia ei sidefie sapă morminte
în golfuri cu nume uitate
unde oasele zeițelor își dansează moartea
cu genele mângâie norii și străpunge curcubeul
în pletele ei se poartă războaie și se zidesc epoci
din trupul ei se înalță zmee
pentru îngeri
pe coapsele ei parfumate sunt scrise
numele tuturor femeilor
și câteva nume de flori
sânii ei tresar la atingerea timpului
cu buzele sărută luna de două ori înainte de culcare
iar umerii ei nasc noi constelații
Nimic nu e mai frumos decât aceste brațe
îmbrățișând universul când nimeni nu se uită
și tălpile ce străbat carnea bărbaților osteniți
de-a lungul a mii de ani lumină…

ea nu plânge niciodată
de teama unui potop
ea se crede Dumnezeu
și nu poartă șosete iarna
ea e alfa pentru că îi place litera A de la adam
ea e iubire, ură, formă și lumină.

Acest text a fost conceput de îngeri sub titlul Femeia ideală
însă din greșeală atotputernicul i-a dat delete
înainte să fie pus în practică.